Volume publicate în 2016

 

FACTORI PERTURBATORI AI ADAPTĂRII LA ŞCOLARITATE. ANXIETATE ŞI STIL PARENTAL, Mihai Ioan Micle, Doinatefana Săucan (coordonatori).

 

Problematica lucrării – relaţia anxietate şi stil parental în contextul adaptării la mica şcolaritate, definită la convergenţa unui mare număr de vectori psihosociali şi pedagogici, a fost destul de puţin tratată în literatura românească de specialitate, iar atunci când a fost făcută, a fost prezentată trunchiat.

      Cei doi coordonatori, cercetători cu experienţă în domeniu din Departamentul de Psihologie al Institutului de Filosofie şi Psihologie „Constantin Rădulescu Motru” al Academiei Române, încearcă alcătuirea unui tablou conceptual şi faptic al unei tematici care a început să preocupe cercetarea românească din ultima vreme, atrăgând în acest demers cercetători şi cadre didactice universitare de la Institutul de Filosofie şi Psihologie „Constantin Rădulescu Motru” al Academiei Române, de la Universităţi din Iaşi, Bacău şi Bucureşti.

      Obiectivele declarate ale investigaţiilor întreprinse de autori într-un program bine fundamentat au fost: cunoaşterea dimensiunilor, formelor, cauzelor declanşării anxietăţii în copilărie şi adolescenţă, a stilurilor parentale şi a rolului lor major în ameliorarea sau/şi amplificarea acestor tulburări, a metodelor de reconciliere a anxietăţii şi adaptării la mediul şcolar prin medierea stilurilor parentale.

    Cele trei mari capitole ating, succesiv, aceste obiective, cu o tratare conceptuală şi faptică pe deplin convingătoare. În capitolul „Anxietatea la copii. Încadrare teoretică şi conceptuală”este abordată tulburarea anxioasă în copilărie, prin trecerea în revistă a numeroase teorii şi curente care lămuresc conceptul ca atare, natura sa, cauzele tulburărilor de anxietate din perioada copilăriei şi adolescenţei, precum şi aspecte legate de gestionarea acestora. Ţinând cont de diversitatea tipurilor de tulburări anxiogene, sunt tratate idei relevante pentru diversele lor forme, precum: tulburarea de anxietate de separare, fobia socială, tulburarea de anxietate generalizată, tulburarea de stres posttraumatic şi tulburarea obsesiv-compulsivă, fobia şcolară. Se arată în continuare că anxietatea declanşată în copilăria mică au o influenţă mai mică sau mai mare asupra modului în care funcţionează personalitatea ca întreg şi, de asemenea, aceste tulburări afectează adaptarea la mediul şcolar şi  antrenează de cele mai multe ori eşecul în ceea ce priveşte performanţa şcolară. Autorii scot în evidenţă faptul că relaţia statornicită între anxietate şi alte afecţiuni psihice poate fi mult mai bine înţeleasă dacă se are în vedere că fenomenul comorbidităţilor se manifestă de-a lungul timpului influenţând dinamica vieţii psihice. Din acest punct de vedere, se arată că, de-a lungul timpului, au fost impuse două construcţii semantice reprezentative: continuitate homotipică versus continuitate heterotipică (continuitatea homotipică reprezintă manifestarea în viitor a aceleiaşi constelaţii de tulburări, iar continuitatea heterotipică vizează apariţia de noi tulburări în viitor, corelate anxietăţii). Datele clinice şi rezultatele unor studii semnificative în domeniul comorbidităţilor asociate anxietăţii au confirmat de la un nivel moderat spre înalt manifestarea fenomenului continuităţii homotipice în cazul copiilor diagnosticaţi cu anxietate Nu numai că anxietatea din perioada copilăriei poate prezice anxietatea de mai târziu, dar există dovezi că aceasta poate fi un marker pentru alte probleme psihice ce pot apărea mai târziu. Cele mai multe studii transversale şi longitudinale realizate în domeniul comorbidităţilor anxietăţii au demonstrat faptul că acestea corelează frecvent, la vârsta maturităţii, cu apariţia şi manifestarea tulburărilor depresive.

 

PERSPECTIVE ASUPRA INTERFEŢEI MUNCĂ–FAMILIE. ÎNTRE CONFLICT ŞI ECHILIBRU
Prezentul volum este rodul muncii mai multor cadre didactice şi
cercetători şi a unei colaborări fructuoase între cercetători ai Departamentului de psihologie al Institutului de Filosofie şi Psihologie al Academiei Române şi cercetători/cadre didactice de la diverse universităţi („Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, Universitatea din Braşov, Universitatea „Titu Maiorescu”, Universitatea „Spiru Haret”). Tematica, de altfel de mare actualitate, se circumscrie problematicii generoase referitoare la echilibrul şi conflictul dintre viaţa profesională şi viaţa familială, ocupând un loc important pe agenda Comisiei Europene şi a comunităţii
academice internaţionale. Rezultatele studiilor prezente aici pot servi cu siguranţă şi la orientarea politicilor care să aibă capacitatea de a îmbunătăţi, între altele, calitatea vieţii angajaţilor şi a familiilor lor, precum şi de a stimula creşterea eficacităţii operaţionale a organizaţiilor.
 
Obiectivele declarate ale investigaţiilor întreprinse de autori într-un
program bine fundamentat au fost între altele cunoaşterea dimensiunilor, formelor, cauzelor declanşării şi amplificării, metodelor de reconciliere a conflictelor muncă–familie, a efectelor negative ale conflictului muncă–familie, a rolului de gen în acest context specific, în vederea elaborării şi aplicării unor măsuri de prevenire şi intervenţie.
Volumul poate fi considerat un tratat prototip de elaborare axată pe o problematică majoră, structurată şi abordată metodologic, contextual şi aplicativ. Se regăsesc aici elemente de noutate privind un fenomen devenit din ce în ce mai frecvent în ultimii ani obiect de studiu pentru cercetări interesante şi provocatoare, ofertante în ceea ce priveşte direcţiile de dezvoltare viitoare ale cercetării în domeniu, abordări teoretice care apelează la o bibliografie inedită, amplă, nouă şi diversă.
Lucrarea noastră se adresează unui segment larg de cititori: cercetători, cadre didactice universitare, doctoranzi, studenţi, specialişti în management, resurse umane, psihologie organizaţională, manageri aflaţi în fruntea unor organizaţii, fie ele private sau publice.